Grupa de sânge A3

P1440789

E al naibii de frig.

– Antena 3 este singurul post la care te uiți? Spuneai că te uiți cu toată familia.
– Da. Toată familia se uită la Antena 3. Bunică-mea se uită la Antena 1, la Mireasă pentru Fiul Meu. Ce se face dacă rămâne fără emisiune?
– Știi cât de important ești tu pentru noi?
– Da. De asta sunt aici. De asta am venit în Piața Constituției, vă urmărim, sperăm să continuați.
– Îți mulțumesc mult pentru că ești aici. Și vă mulțumesc vouă tuturor care sunteți în Piață. Sunteți minunați. Se aud aplauze. Sunt pentru fiecare dintre voi, de aici.

P1040083

Din boxele de pe scenă ropotesc valori și etichete precum: dreptate, libertate, unitate și bunăstare. Ele hrănesc simbioza dintre vedete și telespectatori, apoi o transformă în iubire necondiționată pentru jurnaliștii antenelor. Manifestanții au venit în Piața Constituției ca să-și apere idolii de nedreptatea sistemului, de agenturile din vest și de mârșăviile SRI-ului. Dorința cea mare a participanților este simplă și clară: o viață mai bună, măcar decentă, pentru cei cinstiți și săraci. Iar cine fură și-i lacom să meargă la pârnaie. Mai ales Băsescu.

P1440830

Iubirea cheamă? Iubire!

„Am ieșit să susținem Antena 3, că-i iubim și fără ei suntem morți. De la ei știm adevărul, aflăm multe ce se petrec în țară, cu noi.” Doamna din stânga își răsfiră șuroiul de cuvinte ca pe niște mărgele. „Antena 3 este: Vocea noastră, Gândurile noastre, Lumina noastră. Fără ei nu existăm. Datorită lor, noi știm ce se-ntâmplă și ce ne așteaptă. Vrem ca viitorul nostru să fie asigurat printr-o viață normală și civilizată. Justiția să fie dreaptă.”

Luiza Drăghici se uită doar la antene și, uneori, împreună cu nepoțele, la desene animate. Nu crede că există justiție corectă în România. Femeia este persecutată de 26 de ani. Provocatorii o urmăresc, o batjocoresc și-o amenință. Nenorocirea i se trage din aprilie ’89, când a făcut greva foamei. Apoi a fost închisă într-un spital de nebuni unde „am văzut lume spălată pe creier. Adică securiștii îi puneau pe sărmani la 220 cu buretele în gură.”

P1440814

Avem grupa de sânge A3!

Un vânt răzleț șterge ploaia rece pe pancarda domnului Ghernan.  „Io sunt psiholog, după cum vedeți aicea” – îmi arată cartonu’, în dreapta scrie mic cu carioca albastră – Ψholog. „Și colonel. Am lucrat inclusiv la SRI. De ce nu arestează din ambele părți? Dăi’reacu, să-i aresteze pe toți că toți au furat.”

P1440833-2

Pot să stau în genunchi, în faţa lui Dumnezeu şi în faţa dumneavoastră, dar nu a lor.

Doamna cu mască preferă să rămână sub anonimat pentru că crede că sunt plătit de Soros. „Mă informez și mă instruiesc. Mă uit la toate posturile de televiziune. Sunt pasionată și de politică externă, mă documentez: citesc presă franțuzească, înțeleg și engleză – mă uit la CNN. Tot ce apare. Citesc toată presa de la A-Z și trag concluzii: Camelia Bogdan este o judecătoare profund coruptă pe care o controlează nemții și americanii. La fel cum controlează și tineretul aflat în acalmie, e prostit cu Facebook-ul.”

 P1040195

La final, Irina Loghin îi încântă pe cei din public făcând playback. Apoi Mircea Badea le mulțumește manifestanților că au fost civilizați și nu s-a lăsat cu scandal. Gata, este ora șase, timpul a expirat. A venit momentul să mergem acasă și să continuăm șoul urmărind programele preferate de vineri seară. Vă iubim!

Unica noastră apărare e Dumnezeu și câinii

Eu am organizat acest miting pentru dumneavoastră, zice un bărbat dolofan, de la Federaţia Naţională a Sindicatelor din Agricultură Agrostar. Opriți talăngile alea că stricăm petrecerea. Atenție mare ce vă spun, trebuia să începem la 12:30 și e abia 9. Stați cuminți până atunci și dup-aia dați drumu’ la jihad.

Unui cioban îi năvălește sângele în obraji: Da’ iei n-au fost cuminți cu noi, bre!? Ei își pregătesc pensiile, ca să doarmă mai bine în Parlament. Chiar dacă mă arestează astăzi în București, io sar gardu’ peste ei. Noi nu stăm după pula lor să ne fută cum vor!

P1310710

Sub un cer plumburiu, în fața Parlamentului, lângă Parcul Izvor, se răscoală câteva mii de crescători de animale. O pădure de căciuli, înalte și negre, adăpostește ciobanii care au venit să protesteze împotriva legii care interzice păşunatul peste iarnă şi nu îi lasă să ţină mai mult de trei caini ciobănești la stână.

Crescătorii de animale s-au organizat prin asociații, sindicate, s-au anunțat unul pe altul la telefon că vin la București să protesteze împotriva legii vânătorilor.

„Păi ce să facă trei câini contra unui urs? Vaca mea întreține patru copii, face treij de milioane, dacă vine ursu’ și-o rupe… ce mă fac?”

P1310729

Legea îi obligă pe ciobani să aibă grijă pe unde umblă câinii lor, să nu atace animalele pentru vânat – așa spun doi dintre parlamentarii care susțin legea, vicepreședinți ai Asociației Generale de Vânători și Pescari din România – Atilla Kelemen și Florin Iordache. Ea există din 2006, dar până acum nu prevedea sancțiuni, ca un câine fără dinți. Acum au fost introduse pedepse – pentru depășirea numărului de câini și pentru perioada de pașunat – amenzi de 500-1.500 de lei. 

Dar fermierii susțin cu vehemență că ciobăneștii lor au 70 kile și nu pot să prindă un iepure sau o căprioară. Doar ogarii vânătorilor sunt așa rapizi.

Între ciobani și vânători există râcă de multă vreme. „Ne împușcă câinii, me, omule! Da’ ei nu au nicio vină, câinii vagabonzi distrug pădurile și puii animalelor.”

P1320030

Țăranii sunt mânioși că li se încalcă dreptul la proprietate, nu mai au voie să stea cu oile pe câmp, indiferent al cui este câmpul. „Noi avem arendă, plătim taxă, păi cum să nu-mi deie voie să stau la pășune pe pământul meu?” – asta-i scoate din sărite.

Acest articol din lege ar trebui să-i convingă pe ciobani să nu practice pășunatul excesiv, pentru că are efecte dezastruoase asupra terenului. Unii dintre ei recunosc că trec cu oile pe propietăți private, dar o fac fără să-și dea seama și dau vina pe pădurari că nu sunt atenți. 

P1310795

„Noi îi vedem [pe vânători] cum vin și fac braconaj și mai sunăm la 112, d-asta vor să dispărem din decembrie pân’ aprilie. Vor să împuște tot ce se poate, se furișează noaptea, cu lunete și arme scumpe. În trei săptămâni au omorât două turme de căprioare.”, zice un bărbat cu privirea scântâietoare.

P1310881

Deodată, clopotele și buciumele răsună, iar ciobanii se revarsă într-un iureș spre intrarea senatorilor. Fermierii dărâmă gardurile și o iau la goană prin Piața Constituției. Ajung pe partea cealaltă, la intrarea senatorilor, se îmbulzesc în jandarmi, sparg cordonul, trag de poartă și dau năvală în curtea Parlamentului. Oamenii legii se reorganizează într-un nou zid și țin piept oierilor.

-Câți ani ai, me? întreabă un cioban pe un jandarm?

-38.

-Ești băiatu meu. Hai mai bine la Cluj și-ți dau o fată, numa’ lasă-mă să le zic vreo două putorilor ăstora.

Numai că jandarmii nu au chef de glume, iar când protestatarii forțează din nou, oamenii legii dau cu gaz lacrimogen. „Iiii, ce pișcă pijatu’ ista.” Jandarmii vor să-i intimideze pe protestatari, vreo zece au venit pe cai. Așa că acum miroase și a balegă de cal. 

P1320160

Un cioban mare cât un dulap îi spune duios unei femei jandarm: „Mei, da’ tu ești cea mai drăguță jandarmeriță de aici. Numa vin ‘ncoa să-ți dau un pup, atâta vreau.” Tipa nu face niciun gest.

P1310841

Senatoarea Cristiana Anghel vine cu grijă, să nu calce pe balega făcută de cai, în curtea Parlamentului ca să vorbească cu protestatarii. Se agită victorioasă, a găsit soluția: o ordonanță de urgență care să modifice legea cu pricina. „Îmi pasă de voi pentru că sunt ca voi! Nu ca ăia care miros a parfum, fiți cuminți!”

Oamenii par că nu prea înțeleg ce spune doamna senator. Unii o huiduie, alții o aplaudă, un bărbat îi aruncă foaia ruptă în față, iar Cristiana Anghel îi face proști și bețivi.

După șase ore prostestul se termină. Fermierii anunță că se vor întoarce dacă nu se rezolvă problema, „unica noastră apărare e Dumnezeu și câinii”

P1320216

În Barcelona mi-e mai ușor să fur ca-n București

„În Barcelona mi-e mai ușor să fur ca-n București, că nu mă bagă nimeni la pârnaie. Heroină trag la venă de douăjcinci de ani. Când m-am apucat le ziceam polițiștilor din România că-i medicament. Nu știau ăia nici pe dracu.”

Moșul care-mi spune asta nu e un moș, are 43 de ani și-l cheamă Relu. Are obrajii supți, trei dinți jos și unul sus. Se grăbește către o cameră de consum din orașul catalan. Merge acolo ca să ia heroină într-un mediu curat, fără să fie deranjat sau să deranjeze pe cineva. „Pfff, ar fi bine rău dacă ar exista și la noi încăperi d-astea. Nu ar mai crăpa oamenii de supradoză, scările de bloc nu ar mai fi pline de seringi, daviștii s-ar lăsa mai ușor.”

P1300159

Camere de consum/Sălile de injectare/Centrele de consum sunt locuri amenajate special pentru dependenți. Aici, ei consumă legal și în siguranță droguri. Toxicomanii sunt tratați ca niște oameni bolnavi. Nu contează dacă trăiești pe stradă sau nu, primești ajutor. Camerele de injectare fac parte, alături de schimbul de seringi, din conceptul mai larg al reducerii riscurilor asociate consumului de droguri.

P1300112

Într-un cartier de la marginea Barcelonei, blocurile din jur sunt colorate de rufele de la geam. Pe-aici sunt mulți dealeri de iarbă, ecstasy, cocaină, heroină și speed ball (amestecul dintre cocaină și heroină).

Deschid poarta unui gard argintiu și intru într-o clădire care arată ca un containăr. Pleah, ce miroase a clor. 180 – 200 de pacienți trec zilnic prin acest centru. Majoritatea sunt bărbați care trăiesc pe stradă. Pe un perete metalic scrie cu litere de jucărie Calor i Cafe. În colț sunt două canapele jerpelite și-un cuptor cu microunde. Consumatorii pot să se relaxeze. Au suc, cafea, biscuți și sandvișuri.

„Noi am definit dependeța de droguri ca pe o boală încă  din anul 1985.” – spune Xavier Major, un nene prietenos, coordonatorul programului de reducerea riscurilor.  „40% dintre pacienții noștri încearcă să se lase. Ideea este să-i ținem în viață până când hotărăsc să se schimbe, noi nu-i obligăm. Aici n-a murit nimeni de supradoză.”

Se organizează ateliere, dezbateri, turnee de șah, se proiectează filme, au chiar și o mică bibliotecă. În spate există o cabină de duș și două toalete. Dependenții primesc săpun, pastă, periuță pentru dinți, lame, spumă de ras și haine curate.

P1300127 (1)

Sala de consum are patru mese de fier lipite de perete, opt scaune albe de plastic, coșuri galbene de gunoi și instrucțiuni de injectare atârnate de perete. Daviștii pot să stea oricât, dar asistentele îi grăbesc cât de cât. Permanent sunt oameni afară care așteaptă.  În alte centre, podeaua a fost vopsită în galben pentru că dependenții de cocaină își luau tripuri că fainața albă de pe jos e cox.

Pacienții primesc două seringi, două fiole cu apă distilată, tampon cu alcool, hârtie, garou și prezervative. Kitul consumatorului pentru utilizare în afară sălilor. Camerele sunt deschise opt ore pe zi, dar davistu’ nu ține cont de acest orar. Dacă se întoarce cu seringi folosite, asistentele le oferă același număr + alte două seringi sterile.

„Programe ca tratamentul cu metadonă, schimbul de seringi, Cafea și Căldură sunt elemente fundamentale ce modifică tendințele și evoluția stării de sănătate a persoanelor dependente de droguri.”, amintește Xavier.

În ultimii 30 de ani, spaniolii au redus consumul de droguri injectabile cu 40%. Tot prin anii ’80, între 70-80% dintre utilizatorii de droguri erau seropozitivi. Astăzi numărul a coborât undeva la 15-25%.

P1300144

Situația din România este un pic mai nasoală decât cea a spaniolilor din anii ’80. Peste jumate dintre cei care consumă la venă s-au infectat cu HIV și aproape 90% au hepatita C. „Per asamblu, în Europa, incidența HIV în rândul consumatorilor de heroină injectabilă a scăzut, cu excepția Greciei și a României, unde recent au fost declarate focare de infecție.” – așa spun rapoartele.

Unul dintre obiectivele Centrului de Sănătate din Barcelona este ca nimeni să nu fie dependent de heroină. „Dar asta-i o utopie.” Important e ca efectele asupra sănătății consumatorului să fie minime.

În România există doar programe de prevenire, tratamentul cu metadonă și schimbul de seringi – un mod de a intra în legătură cu dependentul, de a-i face analize și de a-l feri de HIV sau hepatită oferindu-i seringi sterile.

Dependenții de droguri sunt infractori, posesia se pedepsește cu trei-cinci ani de pârnaie. Legea zice că sunt și bolnavi, așa că statul ar trebui să-i bage și la dezintoxicare să-i facă bine. Până acum, operațiunea nu a reușit.

Cum a fugit Bulă cu voturile

20141116_182641Ora 21:01. La secția 154, din Colonești, județul Olt, începe numărătoarea voturilor. Suntem în biblioteca căminului cultural. Pe pereții de un albastru mânjit, atârnă mute portretele lui Ion Creangă, Liviu Rebreanu, Ion Heliade și Ion Luca Caragiale. În sală e un iz înțepător, îmi miros mâneca și duhnește a igrasie. Oamenii lui Bulă scutură urna pe podea. Cristina și cu mine suntem observatori independeți la alegerile prezidențiale de aici. Nicolae Stan sau Bulă, fostul primar și deputat traseist (PD-PSD-PDL-UNPR-PSD) este și el observator, împreună cu încă trei bărbați mari cât dulapul. Unul dintre ei este Niculae Cătălin Mihai, consilier local, nu are ce să caute ca observator. Cu doi ani în urmă, la referendum, Bulă a reușit să mobilzeze la urne 184% dintre sătenii comunei Colonești.

Cristina numără. Sunt 460 de voturi pentru Ponta, 235 pentru Iohannis și trei voturi nule. Un vot e în plus. Se iscă ciorovăială. Fără să facă proces verbal, oamenii lui Bulă umflă sacul cu voturi și o taie în beznă.

Peste câteva zile, aveam să aflu din statisticile Biroului Electoral Central că distribuția voturilor era cu totul alta: 459 pentru Ponta, 135 pentru Iohannis și 103 voturi nule.  Continue reading

Mișcarea Legionară vrea să-și facă partid: „Viitorul se scurtează pe zi ce trece!”

Semnături, semnături, băieții, hai la semnături! Semnăturile electorale au detronat țigările, petardele și semințele. La orice colț de stradă dai de duduițe cu clipboard-uri care zumzăie în jurul unor corturi colorate.

În România ai nevoie de 25.000 de semnături din 18 județe ca să-ți faci un partid. Avem cea mai restrictivă lege electorală din UE și o mulțime de oameni se chinuie s-o schimbe, ca să intrăm și noi în rând cu lumea. Am ajuns la asta după ce prin anii ‘90 au apărut o grămadă de partidulețe și conducătorii țării s-au gândit să mai rărească din ele înainte ca buletinul de vot să se transforme în carte de telefoane. Soluția pe care au găsit-o e tembelă și nedemocratică, dar n-am putut să nu empatizez cu ei când am văzut în Piața Romană, lângă KFC, cortul Partidului Legiunea Creștină. Continue reading

Placebo: „Parcă se vede o luminiță la capătul tunelului”

Acum trei duminici eram împăcat cu ideea că nu o să ajung la Summer Well să-i văd pe Placebo. Nu era mare tragedie, am fost la două dintre concertele lor din România. Totuși mă stresa situtația. Una dintre trupele mele preferate e în România, iar eu o să stau s-o frec la bere. Bulanul a fost că o prietenă a primit o invitație și nu avea chef să se ducă, nu prea le are cu muzica, așa că mi-a dat mie biletul. Yey! Pun tricoul cu Placebo pe mine. „Hei, Dragoș, ce faci? Mergi la Summer Well? Da? Mă duci cu mașina? Perfect, ne vedem la șapte.”

Continue reading